Bine aţi venit pe site-ul Şcoala de Echitaţie Dumitrán

Şcoala de Echitaţie Dumitrán este situată în N-E Ungariei, în apropiere de comuna Csengersima, la graniţa cu România,în localitatea Nagygéc, care în anul 1970 a fost distrusă de inundaţii.
În vara anului 2010 am reuşit să cumpărăm fosta fermă Kossuth şi am încercat să transformăm clădirile ruinate în grajduri pentru animale şi cămin pentru familia noastră.
Pe cele 5 ha de teren am încercat să amenajăm un manej mic, un manej cu iarbă şi obstacole şi unul acoperit.Caii sunt ţinuţi în condiţii optime, aceştia având la dispoziţie atât grajduri interioare cât şi locuri exterioare imprejmuite unde pot paşte în linişte, fiind în natură, umbriţi de livezile înverzite, feriţi de arşiţa verii.
Este foarte important faptul că, animalele ţinute în libertate, având la dispoziţie locuri spaţioase, se simt ca în habitatul lor natural.
În pădurea din apropiere, pe pantele domoale călăreţii pot să-şi dezvolte simţul echilibrului şi curajul. Oaspeţilor noştri dorim să le împărtăşim dragostea faţă de animale şi armonia convieţuirii în natură.
Managerul Şcolii de Echitaţie, Dumitrán R. Zsolt:
“Cu 10 ani în urmă am început să mă ocup de antrenamente de echitaţie în Satu Mare şi împrejurimile oraşului, dar ataşamentul meu faţă de cai a început încă din anii 80. La Oradea am absolvit Colegiul Teologic, după care am terminat Kinetoterapie în cadrul Universităţii de Educaţie Fizică şi Sport.
     Terapia prin intermediul călăritului am întâlnit-o prima dată în Germania, după care m-am înscris la cursul post gradual de formare profesională în Hippoterapie, la centrul terapeutic de echitaţie din Budapesta.
De atunci şi până în prezent încerc să transmit cu multă dragoste şi atenţie cunoştinţele, experienţele mele călăreţilor şi cu mult mai mare răbdare mă adresez copiilor, persoanelor cu handicap pentru a înţelege legătura strânsă dintre cal şi călăreţ.
    Pentru mine, bucuria cea mai mare este când văd copii care în loc să stea toată ziua în faţa calculatorului şi a televizorului, preferă să vină la noi, să mângâie caii, să alerge după capre, să fie în mijlocul naturii, să se plimbe prin pădure, să socializeze între ei. Aceşti copii cu siguranţă îşi vor dezvolta simţul responsabilităţii, prin joc ajungând la o relaţie profundă cu natura.”